Newsletter

Pentru a afla despre produse noi apărute pe site, și pentru a primi coduri promoționale, vă rugăm să vă abonați la newsletterul nostru.
Puteți să vă dezabonați oricând!

Daraqua.ro

Culoarea apei – Lacul Hilier

Lacul Hilier Australia

Ca oricare substanţă naturală, apa are şi ea caracteristicele ei. După cum am învăţat şi la şcoală, apa naturală nu are culoare nici miros. În caz că îi apar şi aceste caracteristici, înseamnă că ea nu mai poate fi considerată pură. Astfel, putem afirma, că apa 100 % curată, se află doar în laboratoare, unde ea conţine doar componentele sale chimice, adică hidrogen şi oxigen.
În natură, cea mai curată apă este considerată cea de izvor, care dă impresia de fără nici o culoare. Se ştie însă că în realitate nu este aşa, având în conţinutul ei , și alte subtanţe diluate, care îi dau o oarecare culoare, chiar şi neobservate nouă.

Dizolvarea a diferitelor subtanţe chimice în apă, care îi atribuie acesteia nuanţe de culori, care mai de care mai frumoase, întotdeauna a constituit o oarecare joacă a omului, care, începînd de mic copil, se delectează cu aceasta. Totuşi, nimic nu ne încîntă mai mult, decît culorile apelor din natură. La apariţia acestor fenomene, în cele mai multe cazuri, omul şi-a găsit explicaţiile ştiinţifice, în unele cazuri rare însă, nu, lăsănd spaţiu diferitelor explicaţii, uneori chiar fantastice.

Apa constituie ¾ parte din suprafaţa planetei noastre, în mare parte fiind acumulată în mări şi oceane. Culorile acestora diferă de la unul la altul, în mare parte însă au o nuanţă de albastră-verzuie , care se datorează atmosferei, adică reflectării razelor solare prin apă, dar şi acelei vegetaţii marine , care se găsesec la adăncimi mai mici, mai ales în apropierea ţărmurilor.

Cea mai albastră mare, după cum se ştie, este Marea Adriatică. Se întămplă însă ca uneori, mările să-şi schimbe culoarea, după cum s-a observat şi în cazul  Mării Negre. Aceasta, după cum se arată din fotografiile făcute de NASA, şi-a schimbat culoarea din verzuie în azurie, şi acest fenomen se evidenţează cu atât mai mult, întrucât apa mării Azov,  din vecinătate, a rămas la fel cum a fost. Savanţii găsesc explicaţiile referitoare, în răspăndirea algelor marine, numite coccholittophore, care în Marea Neagră colectează dioxidul de carbon din atmosferă, şi trimit în adîncime, creându-ne astfel impresia unui tablou.

Mai mari ciudăţenii constituie însă lacurile colorate, care se găsesec în diferite locuri din lume. Există lacuri de culoare roz ( 8 la număr), ca de exemplu lacul Hillier din Australia, în apropierea muntelui Ulluru, în cazul căruia oamenii de ştiintă încă nu au găsit nici o explicaţie logică, dar sunt şi altele, în cazul cărora acest fenomen se datorează algelor producătoare de caroten.

Un vulcan din Indonezia are trei lacuri de trei culori diferite, adică roşie, verde şi albastră. Lacul Ngakoro din Noua Zeelandă, are o culoare de galben-verzuie , datorită oxizilor de sulf şi de fier din apă.
Acestor ciudățenii i se alătură şi un obiectiv turistic din Romănia, lacul din Baia Sprie ( Maramureş), care s-a creat în 1920, la locul surpării a uneia dintre intrăriile unei mine. Combinaţia chimică a apei acesteia a făcut ca aici să fie prezent acidul sulfuric liber, în concentraţie mică, aşa încît se poate înota în el liniştit, iar apa acestuia îsi shimbă culoarea vizibil, în funcţie de numărul înotătorilor, sau al unghiului de vedere, ceea ce dă curs liber fanteziei umane.

Toate acestea laolaltă, apele imense şi colorate de pe întregul glob, creează unicul fenomen, care se arată în faţa ochilor astronauţilor, atunci cînd Terra noastră superbă apare din întunericul spaţiului cosmic – după descrierea lui Edgar Mitchell, asemănîndu-se cu o perlă albastră, înfăşurată in voaluri albe, imense, mereu mişcătoare asupra ei, ca un adevărat miracol ceresc.

Articole precedente