Apa minerală – o sursă de vindecare sau de boală?

Este cunoscut că România este o ţară bogată în resurse minerale, printre care se numără şi izvoarele de apă minerală. Acestea se caracterizează prin compoziţia lor constantă fizică şi chimică, fiind protejate geologic şi fizic datorită efectului lor terapeutic. Având acces la izvoarele de apă minerală, ne îndreptățește oare să le utilizăm liber după cum considerăm noi că ne-ar fi benefice? Nicidecum.
Aşa după cum o plantă poate fi vindecătoare sau toxică, exact aşa se întămplă şi în cazul apei minerale.

Organismul uman este alcătuit în aşa fel încât în componența sa se regăsesc toate elementele chimice necesare funcţionării sale. În mod normal, un om perfect sănătos nu ar avea niciodată nevoie de un surplus mineral. Din nefericire, cazurile în care întâlnim persoane perfect sănătoase sunt extraordinar de rare datorită condițiilor de viață și a factorilor exteriori din ce în ce mai nefavorabili. Din cauza alimentaţiei necorespunzătoare, a stresului din ce în ce mai mare, a tratamentelor medicamentoase succesive etc. omenirea a ajuns să fie din ce în ce mai bolnavă.

Unul dintre principalele motive care cauzează îmbolnăvirea progresivă a populației este dezechilibrul alimentar, la baza căruia stă în pr dezechilibrul mineral din organism. Carența de minerale a organismului poate provoca boli cu o simptomatologie gravă, cel mai de îndemână exemplu fiind lipsa de fier sau de iod – fiindu-ne cunoscute tuturor – dar şi alte boli mai puţin cunoscute, cum ar fi de exemplu lipsa de zinc sau de litiu.

Apa minerală ca sursă de vindecare

Omul primitiv a constatat cu mirare că prin consumarea unor ape din izvoarele minerale s-a vindecat de anumite boli, iar spălăndu-se cu ele, a scăpat de altele. Fiecare izvor natural de apă minerală are propria sa poveste – cum și ce a determinat folosirea lor de către localnici, iar după aceea de alți oameni care au auzit de beneficiile apei minerale de izvor.

La sfărşitul secolului al XVIII-lea, inclusiv unii dintre medicii renumiţi ai Europei au început să folosească treptat apele minerale ca tratament de bază. În secolul următor, s-a ajuns ca în cele mai mari oraşe europene precum Paris sau Viena, să se organizeze ,,Festivalul apelor minerale de masă”, la care apele izvoarelor din Transilvania luau într-un an premiul I. În aceeași perioadă, pe teriotoriul actualei Românii a început dezvoltarea centrelor de tratament balnear, expoatându-se potențialul izvoarelor sulfuroase. Însăşi regina Austriei a făcut vizite dese la Herculane, unde peste ruinele băilor romane de odinioară, a fost construit un centru de tratament de nivel european.

Ceea ce transformă apa minerală într-o sursă de boală

În zilele noastre, milioane de bolnavi îşi caută vindecarea apelând la proprietățile apelor minerale care ameliorează sau vindecă anumite afecţiuni. În această idee, există oameni care ajung să-și facă mai mult rău în loc de a-și face bine, uitând de importanța sfatului şi îndrumării medicale prin consumarea excesivă a apei minerale. ,,Auto-tratamentele” lipsite de judecată se pot solda cu instalarea unui surplus de minerale în organism cu urmări grave asupra sănătății: formarea calculilor renali, a litiazei biliare, tensiune arterială ridicată etc.

Majoritatea considerăm inofensivă o cană, două, trei de apă minerală pe zi, însă efectul nociv al consumului constant de apă minerală nu poate fi combătut. Pe termen scurt însă, este important să nu uităm de persoanele cu alergie gravă la metale grele – o singură cană de apă minerală cu un conținut mare de fier sau cupru ar putea declanșa socul anafilactic, care în lipsa unui tratament urgent poate induce moartea.

Dar sunt şi alte aspecte legate de consumarea apei minerale care dau de gândit. De exemplu, s-a constatat că în zonele cu izvoare minerale puternice unde se bea multă apă minerală, mortalitatea în rândul localnicilor cauzată de cancer la stomac este mult mai mare comparativ cu alte localităţi. Această realitate nefericită se datorează consumului mare și constant de apă minerală.

Un alt aspect problematic legat de apele minerale este depozitarea acestor ape. Majoritatea medicilor sunt de părere că apele minerale trebuie consumate pe loc direct din izvor, iar în cazul transportului este foarte importantă menținerea constantă a temperaturii de transport. Chiar şi la ambalarea în flacoane plastice , expunerea la soare poate fi periculoasă datorită contactul dintre sedimentele chimice și materialul plastic, rezultând substanţe cancerigene.

Apa minerală de izvor însumează numeroase proprietăți cu acțiune benefică asupra organismului. Cauza alarmării populației în ceea ce privește potențialul pericol pe care apa minerală îl prezintă este consumul în exces al apei minerale, și nu consumul în sine al acesteia. Pentru a ne menține sănătoși, organismul nostru are nevoie în primul rând de un echilibru nutrițional care pe cât este de indispensabil, pe atât este de greu de atins și, pe urmă, menținut. Ca în orice aspect al vieții noastre toate, prudența, cumpătarea și echilibrul ne feresc de îmbolnăvire!

Articole precedente