Chiar dacă nu putem vedea cu ochiul liber, milioane de litri de apă sunt utilizați pentru realizarea produselor de zi cu zi pe care le cumpărăm, le folosim sau le aruncăm. Fabricile care produc materiale uzuale precum hârtie, plastic, metal sau textile depind de apă pentru a realiza și curăța produse. Consumul de apă necesar pentru fabricarea acestor produse considerate firești poate fi mai mare decât ne putem imagina:

O coală de hârtie A4 = 14 litri de apă

Pe lângă consumul de resurse lemnoase ale planetei, fabricarea hârtiei este un proces ce presupune un consum mare de apă. Apa utilizată pentru a obține pasta și pentru a albi hârtia provine din resursele locale și doar o parte din acesta este recirculată. Modalitatea prin care putem reduce consumul de apă implicat în producerea hârtiei este să utilizăm hârtia în cel mai eficient mod posibil.

O felie de pâine = 48 litri de apă

Pentru majoritatea dintre noi, pâinea este un aliment atât de comun pe mesele noastre încât uităm să ne punem vreodata întrebări legate de procesul de producție al acesteia. Grâul din care se produce pâinea necesită o cantitate însemnată de apă pentru a crește, în timp ce apa ca atare se utilizează ca ingredient în toate tipurile de pâine. Ceea ce putem face personal pentru reducerea risipei de apă în ceea ce privește pâinea este să evităm să o irosim. Pâinea are o durată de conservare mică, motiv pentru care este recomandat să nu cumpărăm mai multă pâine decât știm că avem nevoie.

O halbă de bere = 170 litri apă

Este greu de imaginat, însă cosumul de apă implicat în producerea unei halbe cu bere depășește cu mult volumul de lichid aflat în halbă. Cel mai mare consum de apă are loc în etapa de cultivare a ingredientelor necesare: hameiul și orzul pe care România le importă din toate colțurile lumii (Germania, Cehia, Blegia). Fermentația reprezintă cel de-al doilea proces din punct de vedere al consumului de apă implicat în producerea berii.

O pizza = 1 216 litri de apă

Se spune că atunci când oamenilor le este foame nu pot gândi. Acesta este probabil motivul pentru care foarte puțini dintre noi s-au gândit la consumul de resurse implicat în producerea unei pizza înainte de a gusta din deliciosul preparat din fața ochilor. Sunt multe moduri în care producerea de pizza utilizează cantități mari de apă. Cel mai însemnat consum de apă are loc atât pentru cultivarea ingredientelor (roșii, ierburi aromatice) necesare, cât și pentru creșterea culturilor din care se obține hrană pentru vacile de lapte. Vacile de lapte produc laptele din care, mai apoi, se produce brânză mozzarella.

O pereche de jeans = 9 982 litri apă

Frumusețea are prețul ei! Când ne supraîncărcăm garderoba cu jeanși, nu doar noi plătim pentru ei, ci și rezervele de apă ale planetei. Realizarea jeanșilor necesită un consum foarte mare de apă canalizat, în primul rând, spre creșterea bumbacului. În urma culegerii bumbacului, este nevoie de cantități mari de apă pentru confecționarea și decorarea jenșilor, iar odată achiziționați, pentru spălarea acestora.

În ultimii ani, producătorii de jeanși depun eforturi pentru a reduce amprenta de apă a jeanșilor, învățând cultivatorii de bumbac din regiuni precum Brazilia și India să eficientizeze consumul de apă implicat în producerea culturilor. Ca și consumatori, putem să reducem risipa de apă din sectorul producției prin reciclarea hainelor pe care nu le mai purtăm, prin gesturi de caritate și, nu în ultimul rând, prin achiziționarea articolelor vestimentare doar atunci când avem nevoie.

Dezvoltarea industrială este un proces ireversibil. La fel este și dispariția resurselor naturale precum apa. Putem contribui, cu pași mici, la reducerea crizei de apă a planetei prin micșorarea cosumului de produse manufacturate atunci când, în realitate, nu avem neapărat nevoie, prin autodisciplinarea de a recicla materialele reciclabile de fiecare dată când avem ocazia și prin refolosirea produselor din casele noastre.

Când vine vorba despre apă, vorbim fie despre un exces, fie despre o lipsă acută a acestei resurse. Încălzirea globală, odată cu creșterea populației globului sunt doi factori care intensifică ipostazele extreme în care se poate găsi apa. Bineînțeles, deficitul de apă potabilă al unor zone – cererea pentru apă potabilă dintr-o anumită zonă geografică raportată la rezerva de apă potabilă a zonei respective – reprezintă o situație alarmantă nu doar pentru zona afectată, ci pentru tot globul.

Pentru a putea asigura hrana necesară și pentru a putea sprijini populația crescândă a Pământului, economia globală trebuie să continue să crescă. Apa este o resursă crucială pentru economia globală, dar poate în același timp constitui un factor limitativ pentru dezvoltare. În acest sens, unii investitori țin cont de resursele de apă existente în zonele de interes înainte de a lua decizia finală.

Zonele cu deficit de apă potabilă în 2050

Majoritatea oamenilor asociază deficitul de apă potabilă al unor zone cu modificări drastice ale resurselor de apă din zonele respective ca urmare a secetelor excesive, a aridității, a curenților uscați etc. Într-adevăr, astfel de evenimente vor avea consecințe severe asupra resurselor de apă potabilă, însă ceea ce provoacă cel mai mare deficit de apă în anumite zone geografice ale globuluui este creșterea cererii pentru apă potabilă care depășește posibilitatea de satisfacere a cererii.

Nu există nicio previziune exactă referitoare la modul în care vor arăta resursele de apă ale globului, însă toate previziunile care se efectuează au în vedere fenomenul de încălzire globală și dezvoltarea socio-economică a planetei. Mai jos, este prezentată o hartă anticipativă a zonelor cu deficit acut de apă potabilă, elaborată de World Resources Institute:

Se crede că zonele între Ecuator și linia de 30º latitudine nordică și sudică vor fi zonele cu cel mai mare deficit de apă potabilă în 2050. Aceste zone vor afecta și poțiuni din America de Sud (Texas), China în Emisfera Nordică și Chile, Argentina, Africa de Sud în Emisfera Sudică.

Cerere vs. Resurse

Astăzi, multe regiuni geografice suferă deja de deficit de apă potabilă datorită creșterii mari a populației. Din nefericire, 36% din populatia globlui locuiește în aceste regiuni lipsite de apă potabilă

• Antiqua,
• Bahrain,
• Barbados,
• Cipru,
• Quatar,
• Malta,
• Singapore,
• Israel,
• Iran,
• Iordan,
• Uzbekistan etc..

Cum se poate rezolva această problemă? Răspunsul vine din studierea factorilor care induc deficitul de apă din anumite zone. Creșterea cererii pentru apă potabilă se datorează, în general, creșterii populației, dar și răspândirea dietelor înurajează un aport crescut de apă pentru menținerea sănătații organismului.

Pierderi mari de apă se înregistrează și datorită creșterii consumului de apă la nivel urban, domestic și industrial. Încălzirea globală joacă, de asemenea, un rol important în reducerea apei planetare. Temperaturile extreme și diversificarea activităților socio-economice contribuie la creșterea cererii pentru apă potabilă, cu precădere pentru agricultură și pentru reumplerea rezervoarelor.

În cazul fiecărui factor care stă la baza deficitului de apă în anumite zone, lucrurile se îndreptă exact în direcția opusă dezvoltarii durabile: instituțiile, Guvernul, companiile mari și mici întârzie în a lua măsuri adecvate pentru reducerea risipei de apă potabilă pentru o dezvoltare durabilă, foarte puține țări reușesc să-șiprogrameze conștient consumul de apă și, nu în ultimul rând, noi ca indivizi suntem suficient de comozi încât să nu depunem absolut niciun efort pentru conservarea apei potabile. Cu toate acestea, niciunul din noi nu va fi scutit de consecințele diminuării resurselor de apă ale planetei – alterarea și degradarea ecosistemului, presiune economică și, nu în ultimul rând, conflicte politice de interes.

Soluții pentru conservarea resurselor de apă ale planetei

Dezvoltarea socio-economică planetară este un proces ce nu poate fi oprit chiar dacă survin repercusiuni dăunătoare asupra mediului natural. Igonorarea acestor repercusiuni reprezintă o crimă la adresa ecosistemului și a societății umane. În condițiile în care zonele cu deficit de apă potabilă se află în prezent în plină expansiune, soluții pentru conservarea resurselor de apă ale planetei sunt imperativ necesare.

Conservarea resurselor de apă ale planetei este posibilă prin numeroase metode: prin limitarea consumului de apă, prin reducerea poluării, prin investirea în soluții pentru obținerea energiei regenerabile, managerierea consumului de apă în vederea eficientizării consumului, toate acestea aplicate atât la scară individuală și colectivă, cât și în sectorul industrial și agricol.

Luând în considerare dezvoltarea tehnologică din ultimii ani, o soluție extrem de eficientă în vederea conservării resurselor de apă si monitorizării consumului esteelaborarea soft-urilor cu baze de date precise și complexe care permit cunoașterea cu exactitate a canității de apă consumată într-o anumită regiune, a modului în care a fost consumată, a statusului rezervelor de apă din zona respectivă etc. Astfel de soft-uri sunt extrem de benefice pentru stakehold-eri, companii mari și mici, pentru organele de guvernare și instituții deopotrivă în lupta pentru reducerea risipei de apă la nivel global.

Deshidratarea reprezintă, succint, pierderea lichidelor din organism în cantități mari și mici prin diaree, vărsături, transpirație, respirație, reglarea temperaturii corporale, stres, efort fizic sau intelectual etc. Efectele deshidratării apar atât în interiorul organismului (senzația de sete, senzația de oboseală, amețeli, crampe musculare etc.), cât și la exteriorul acestuia (piele uscată sau descuamată, buze uscate, păr uscat etc.)

De cele mai multe ori, conștientizăm că suntem deshidratați numai în momentul în care ni se face sete. În realitate, atunci când resimțim setea este târziu – fenomenul deshidratării s-a instalat deja în organism. Mulți dintre noi ar fi tentați să creadă că deshidratarea organismului este un fenomen specific verii, însă deshidratarea se poate instala și iarna, prezentând chiar un pericol mai mare pentru organism în timpul sezonului rece. De ce?

În primul rând, în timpul sezonului rece ne este mult mai greu să ne dăm seama că suntem deshidratați, astfel încât întârziem să luăm la timp măsurile de hidratare. Senzația de sete, de oboseală sau de amețeală par a fi singurele simptome după care ne dăm seama că suntem deshidratați, uitând de transpirație și de energia pe care organismul o consumă pentru a se apăra de frig. Iarna, așadar, organismul pierde o cantitate de apă semnificativă datorită mecanismului de reglare a temperaturii: vasele de sânge se contractă pentru a conserva căldura și pentru a menține temperatura corpului normală.

În al doilea rând, organismul nostru elimină mai multe lichide în timpul sezonului rece. Acest lucru se datorează umidității crescute pe timp de iarnă ce favorizează scăderea cantității de apă a organismului prin procesul de transpirație, respirație și urinare. În plus, efortul fizic și intelectual pe parcursul sezonului rece contribuie la creșterea consumul de apă al corpului.

Atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, hidratarea organismului rămâne la fel de importantă. Procesele vitale ale organismului deprind de aportul de lichide, dar si de cantitatea în care sunt administrate. Ideal este ca pe timp de iarnă 75-80% din aportul de apă de care organismul are nevoie să provină din lichide (apă,ceai,supă) și 15-20% să provină din alimente (fructe, legume). Iată câteva modalități de a te hidrata eficient în sezonul rece prin care poți preveni senzația de somnolență, de amețeală, de gură uscată, uscarea pielii sau a părului sau posibile disfuncții ale organismului:

1. Concepe-ți un program de hidratare

Orice călătorie începe cu primul pas. Pentru majoritatea oamenilor este greu să depisteze cu exactitate momentul în care se instalează deshidratarea în organism și realizează că trebuie să se hidrateze doar atunci când deshidratarea devine evidentă (sete, oboseală, dureri de cap). Nu aștepta să ți se facă sete! Respectă binecunoscuta regulă de ,,minimum 2l apă/zi”.

Pentru a putea să măsori cu exactitate câtă apă consumi într-o zi, te poți ajuta de o sticlă de 1l (preferabil sticlă, nu plastic) din care să bei apă filtrată, umplând-o de cel puțin două ori pe zi. În acest mod, vei putea să distribui cantitatea de apă pe care o consumi în momente ale zilei , vei putea ști cu exactitate câtă apă ai băut și câtă mai trebuie să bei și vei dezvolta un automatism eficient care te va păzi de deshidratare.

2. Ajustează cantitatea de apă pe care o consumi la activitățile planificate

Cantitatea de apă pe care trebuie să o consumăm este direct proporțională cu efortul la care ne supune o anumită activitate la care participăm. Spre exemplu, dacă plănuiești să mergi un weekend la ski trebuie în mod natural să te hidratezi mai mult decât o faci de obicei. Mișcarea de pe pârtie presupune efort fizic, ceea ce determină eliminarea apei sub formă de transpirație.

3. Evită băuturile alcoolice

Există o legătură puternică între alcoolul consumat și cantitatea de apă din organismul nostru. În momentul consumului de alcool, are loc un proces denumit metabolizarea alcoolului prin intermediul căruia rinichii cresc ritmul de eliberare a apei din organism sub formă de urină. În acest mod, crește pierderea de apă a organismului, necesitând suplimentare.

Putem alege să nu ne supunem organsimul la procesul de metabolizare a alcoolului care provoacă deshidratare chiar și prin consumarea unui singur pahar de alcool. Cu toate acestea, dacă ne aflăm la un eveniment, este important să nu consumăm mai mult de două pahare de alcool și, obligatoriu, să le consumăm împreună cu câteva pahare de apă!

4. Nu uita de beneficiile ceaiului

Ceaiul reprezintă cea mai potrivită băutură de sezon pe timp de iarnă. Beneficiile consumării ceaiului sunt multiple: hidratează, detoxifiază organismul, îmbunătățește sistemul imunitar, contribuie la terapia bolilor cardiace, stimulează funcția organelor interne etc. Cele mai indicate tipuri de ceai în sezonul rece sunt ceaiul verde și ceaiul din plante medicinale. Pentru un plus de antioxindanți și aromă, adaugă în infuzie zeamă de lămâie, grapefruit, portocală, mandarină, felii de ghimbir, scorțișoară sau turmeric. Este o combinație extraordinar de sănătoasă, în special dacă păstrează neîndulcită.

5. Consumă săptămânal supă

Hidratarea organismului nu are loc doar prin consumarea de lichide, ci se completează și prin alimentație. Unul dintre cele mai sănătoase și hidratante preparate pentru hidratare în timpul sezonului rece este supa. Pe lângă o hidratare rapidă, supele contribuie la detoxifierea organismului și la întărirea sistemului imunitar prin rapiditatea cu care nutrienții din supă sunt asimilați de organism.

Cele mai potrivite supe pentru sezonul rece sunt supele sățioase, care luptă în același timp împotriva bolilor de sezon. Cele mai indicate supe sunt: supa de ciuperci (previne infecțiile virale și afecțiunile cardiovasculare), supa de pui cu ardei iute (efect antiinflamator, vindecă afecțiunile respiratorii) și supa de usturoi (tratează infecțiile virale, infecțiile tractului urinar sau infecțiile cronice).

6. Consumă zilnic legume și fructe

Un alt mod de hidratare prin alimentație este prin consumarea zilnică de legume și fructe (considerate ,,purificatorii sângelui”). Pe lângă hidratarea organismului datorită conținutului ridicat în apă, legumele și fructele trebuie incluse în alimentație deoarece reglează nivelul colesterolului, sunt bogate în fibre și sărace în calorii, sunt furnizori de vitamine și minerale și reglează digestia.

Unele legume și fructe conțin o cantitate mult mai mare de apă în comparație cu celelalte. Pentru o hidratare eficientă, consumați preponderent următoarele legume și fructe: castraveți (96% apă), țelină și ridichi (95% apă), spanac și ardei (92% apă), pepene verde (92% apă) și grapefruit și căpșune (90% apă).

Deshidratarea organismului este un fenomen care survine indiferent de sezon, prezentând un pericol mai mare pe timp de iarnă întrucât este mai greu de depistat înainte ca deja să se instaleze. Hidratarea este o acțiune obligatorie pe timp de iarnă care trebuie efectuată înainte ca simptomele sale să se manifeste – somnolență, sete, oboseală, piele uscată și crăpată, păr uscat sau chiar disfuncții în mediul intern al organismului – pentru a asigura o bună funcționare a organismului.

Importanța hidratării este, probabil, cea mai vehiculată temă atunci când vine vorba despre îngrijirea sănătății organismului și nu degeaba. Însă pe cât de comun este subiectul hidratării, pe atât de greu este de realizat o hidratare eficientă în viața de zi cu zi. Hidratarea corectă nu este altceva decât o acțiune planificată conștiincios ce presupune asigurarea aportului zilnic de apă necesar atât din lichide,cât și din alimentație și păstrarea acestui aport în parametri optimi.

 

Agenția Europeană de Mediu împreună cu Comisia Europeană au publicat pe data de 25 mai 2016 raportul privind calitatea apelor pentru înot din Europa. Raportul reprezintă o compilație a datelor centralizate în sezonul estival precedent ce permite preconizarea calității apelor pentru anul curent. Revizuirea apelor europene în 2016 acoperă mai mult de 21.000 de stațiuni cu facilități de înot. În timp ce 96% din stațiuni îndeplinesc minimul standardelor de calitate, 84% ajung la standardul de excelență.

Raportul scoate în evidență numărul de stațiuni cu cea mai slabă calitate a apei: Italia – 95 de stațiuni, Franța – 95 de stațiuni și Spania – 58 de stațiuni. În Europa, numai 385 de stațiuni cu facilități de înot au fost apreciate ca având o calitate scăzută a apei în anul 2015. Totalitatea stațiunilor europene cu o calitate a apei sub standarde a scăzut de la 1,9% în 2014 la 1,6% în 2015.

,,Raportul relevă nu doar faptul că mai multe stațiuni din Europa au reușit să îndeplinescă cerințele minime de calitate a apei , ci și faptul că majoritatea au atins nivelul de excelență” – Hans Bruyninckx, directorul executiv al Agenției Europene de Mediu. Acesta este rezultatul direct al îmbunătățirii sistemelor de epurare a apelor uzate pe teritoriul Europei.

Comparativ cu 2014, în anul 2015 125 de stațiuni cu facilități de înot și-au schimbat statusul de calitate de la slab la suficient sau chiar la înalt. Țările cu cel mai mare număr de stațiuni care și-au îmbunătățit calitatea apei de la slab la suficient sunt Franța (32 de stațiuni), Italia (24 de stațiuni) și Spania (20 de stațiuni). Totuși, în același timp, 76 de stațiuni europene și-au schimbat calitatea apei de la suficient la slab, 24 fiind situate pe teritoriul Franței.
În 2015, 97,1 % din stațiunile europene de coastă îndeplinesc minimul de calitate al apei. Momentan, există 7 țări în care mai mult de 90% din totalitatea stațiunilor înregistrează o calitate excelentă a apei pentru înot:

• Luxemburg – 99,5 %
• Cipru – 99,1 %
• Malta – 97,7 %
• Grecia – 97,2 %
• Croația – 94,2 %
• Germania – 90,3 %
• Austria – 90,2 %

Per total, raportul privind calitatea apelor pentru înot din Europa pentru 2016 relevă o creștere a calității apelor comparativ cu anul precedent datorită îmbunătățirii sistemelor de epurare a apelor uzate pe tot cuprinsul Europei. De-a lungul timpului, calitatea apelor din stațiunile Europene a crescut de la 78% în 2011 la 84% în 2015. Raportul privind calitatea apelor pentru înot este un instrument important în ajutarea cetățenilor de a lua o decizie informată în ceea ce privește destinația pentru un concediu reușit.

Apa îmbuteliată este, în momentul de față, cea mai vândută băutură non-alcoolică – majoritatea oamenilor aleg apa îmbuteliată în detrimentul băuturilor carbogazoase sau a sucurilor naturale. Vânzările de apă îmbuteliată au înregistrat o creștere de 9,8% în 2015 comparativ cu anul precedent, conform firmei de cercetare RetailZoom. Pe de altă parte, aceeași băutură poate fi obținută de la robinet din propria locuință, aproape gratuit. Cu toate acestea, apa îmbunteliată costă de 500-1000 de ori mai mult decât apa de la robinet. Este, deci, apa îmbuteliată mai sănătoasă decât apa de la robinet? Dar sticlele de plastic în care este stocată apa?

Omniprezența bisfenolului A (BPA)

Plasticul utilizat pentru fabricarea sticlelor de apa plată sau minerală conține bisfenolul A (BPA). Bisfenolul A este o toxină chimică industrială folosită pentru manufacturarea recipientelor din plastic pentru apă și mâncare (sticle, conserve, cutii etc.), a materialelor de construcții, a echipamentelor de protecție și a diverselor obiecte, introdusă în anii ’50. Bisfenolul A are rolul de a conferi rigiditate plasticului policarbonat. Din nefericire, purtăm aproape cu toții această toxină în sânge în cantități diferite datorită folosirii pe scară largă a plasticului policarbonat. În ciuda acestui fapt, continuăm să consumăm lichide și alimente din recipiente de plastic.

Când devine bisfenolul A (BPA) periculos?

Bisfenolul A se regăsește în toate sticlele fabricate din plastic policarbonat (rigid). Acest tip de plastic devine periculos pentru sănătate atunci când sticla de plastic în care este îmbuteliată apa a fost supusă la temperaturi extreme sau când plasticul expiră. Expunerea sticlei de plastic în soare direct, congelarea sau înghețarea sticlei și apoi supunerea acesteia la temperaturi ridicate, precum și depășirea termenului de valabilitate favorizează dizolvarea bisfenolului A în apa îmbuteliată, cauzând în timp diverse probleme de sănătate. În cazul în care condițiile de păstrare ale sticlelor de apă din plastic pe care le cumpărăm nu reușesc să ne dea de gândit, faptul că aceste sticle au o dată de expirare ar trebui să ne pună întrebări legate de cât de sănătoasă este de fapt apa din sticlele de plastic.

Bisfenolul A (BPA) – o amenințare tacită asupra sănătății

Mulți oameni sunt inconștienți de acțiunea nocivă a compusului supertoxic BPA. Bisfenolul A este un perturabtor al sistemului endocrin care interferează cu hormonii din corpul nostru. Este totodată un perturbator al metabolismului, al proceselor și funcțiilor de reproducere și al funcțiilor țesuturilor. O cantitate foarte mare de BPA în sânge poate cauza creșterea riscului de apariție a cancerului la sân, stimularea celulelor canceroase ale prostatei și creșterea riscului de infarct. De asemenea, prezența unei doze mari de bisfenol A în organism poate contribui la înregistrarea unei greutăți mici a noilor născuți (cu 55g sub limita inferioară de greutate), la degradarea structurii creierului, la apariția obezității sau chiar la dezvoltarea unui comportament sexual anormal.

Cum evităm expunerea la bisfenolul A (BPA)?

Compusul BPA este omniprezent în viața noastră. Eliminarea completă a bisfenolului A nu este posibilă, însă reducerea expunerii la acestă toxină se poate realiza prin câteva metode simple:

• Înlocuiți recipientele din plastic pentru apă sau mâncare cu recipiente din oțel inoxidabil sau din sticlă
• Studiați materialul din care sunt fabricate sticlele de plastic și alegeți numai sticlele sau recipientele din plastic fără BPA
• Acordați o atenție deosebită modalității de păstrare a sticlelor de plastic – evitați să beți din sticle care au fost expuse mai mult timp la soare sau care au fost congelate sau înghețate
• Verificați întotdeauna termenul de valabilitate al sticlelor de apă plată sau minerală
• Evitați să refolosiți sticlele din plastic pentru apă
• Achiziționați o sticlă din oțel inoxidabil sau chiar din sticlă pe care să o reumpleți cu apă filtrată. Acest lucru nu numai că vă va asigura consumul unei ape mai sănătoase, fără urme de bisfenol A, ci vă va ajuta să faceți economie.
• Alegeți să consumați apă filtrată de la robinet în detrimentul achiziționării apei îmbuteliate

Plasticul policarbonat și, implicit, compusul BPA cunosc o răspândire largă în mediul nostu de viață datorită faptului că plasticul reprezintă cel mai ieftin substituent al materialelor precum oțelul, aluminiul, sticla etc., este reciclabil și are o greutate redusă. Deoarece plasticul policarbonat împreună cu compusul BPA se regăsește pretutindeni, eliminarea totală a acestuia din mediul înconjurător este imposibilă. Cu toate acestea, putem să ne reducem expunerea la bisfenolul A și efectele sale nocive asupra sănătății prin achiziționare conștientă și renunțarea la comoditate. De fiecare dată când alegem să consumăm apă din recipiente fără BPA beneficiem de 3 avantaje: economisim bani, ne îmbunătățim starea de sănătate și contribuim la sustenabilitatea globală. Totul pornește de la autoeducare.

Daraqua încurajează alternativele sănătoase ale apei îmbuteliate prin comercializarea filtrelor de apă Platinum Wasser certificate ,,BPA free”.

 

Pământul este supranumit Planeta Albastră deoarece, privit din spațiu, pare să fie în întregime albastru datorită întinderilor mari de apă. Prin atribuirea acestei denumiri Pământului, reiese că cea mai mare parte din suprafața planetei este acoperită de apă, dar și faptul că apa are culoarea albastră. În timp ce prima afirmație este adevărată, albastrul apei perceput de un observator din spațiu nu coincide cu culoarea specifică a apei – transparentă. Acest fenomen apare datorită modului de distribuire a apei pe scoarța terestră și datorită capacității de reflexie apei.

Pentru noi – locuitorii care nu au avut ocazia de a privi asupra Pământului din orbită – faptul că cea mai mare parte din suprafața Pământului este acoperită de apă rămâne doar un fapt pe care îl cunoaștem cu toții. Dar cât exact din planeta noastră este ocupată de apă?

În linii mari, apa ocupă 71% din suprafața totală a planetei, în timp ce 29% din suprafață este acoperită de continente și insule. Din cantitatea totală de apă regăsită la nivelul planetei , 96,5 % se regăsește sub forma apei sărate în mări, oceane și lacuri sărate și doar 3,5% constituie apa dulce regăsită în apele de suprafață, apele de adâncime, ghețari și calote glaciare.

Apa dulce constituie singura sursă de apă potabilă de la nivelul planetei. Apa dulce se regăsește aproape intergral sub formă solidă în cadrul ghețarilor și a calotelor glaciare, în proporție de 69%. Cu toate că este apă dulce, acest tip de apă este inaccesibilă datorită stării de agregare și a imposibilității de transport. Dacă totalitatea ghețarilor și a calotelor glaciare s-ar topi și dacă scoarța terestră ar fi ipotetic plană, nivelul mărilor și al oceanelor s-ar ridica cu 2,7 km.

Apa dulce accesibilă de la nivelul Pământului reprezintă 1% din cantitatea totală de apă dulce a planetei. Apa dulce accesibilă se regăsește în procent de 70% în apele de suprafață (fluvii, râuri, pârâuri, lacuri etc.) și 30% în apele de adâncime.

Analizând procentual, se evidențiază una dintre cele mai alarmante probleme cu care se confruntă planeta la ora actuală – diminuarea rezervelor de apă dulce accesibilă. Această problemă reală are loc zilnic la nivel global datorită lipsei măsurilor de conservare a apei. O treime din populația Globului trăiește în țări unde consumul de apă depășește cu 20% rezervele de apă disponibile ale țării respective. În timp ce o parte din apa pierdută este înlocuită în mod natural prin circuitul apei în natură, este necesar ca de înlocuirea celeilalte părți de apă să ne ocupăm fiecare din noi prin conservarea apei, utilizarea rațională și responsabilă a rezervei de apă de care dispunem și prin filtrarea și tratarea surselor de apă nepotabilă cu scopul obținerii unei ape sigure pentru consum.

Apa reprezintă lichidul vital pentru buna funcționare a organismului care are capacitatea de a reda și de a menține sănătatea corpului, atât pe interior cât și pe exterior. Captivați de produsele de înfrumusețare revoluționare, uităm de proprietățile binefăcătoare ale apei care joacă rolul principal în menținerea fermității țesutului conjunctiv, dar și în menținerea stării generale de sănătate. Întregul nostru regim de frumusețe – de la efecte anti-aging până la obținerea unui ten luminos – se poate transforma printr-o hidratare și utilizare corespunzătoare a apei, în timp.

Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru, fiind un organ de protecție (protejează organismul de impacte mecanice, variații de temperatură, radiații, microorganisme și produse chimice), dar și un organ termoregulator (reglează temperatura organismului prin transpirație, sintetizează vitamina D) și senzoial (conține ramificații ale nervilor senzitivi). Pentru a obține o piele sătătoasă, fermă și luminoasă trebuie să întelegem că primul pas îl constituie hidratarea corespunzătoare și constantă, după care putem să ne preocupăm de produsele cosmetice pe care le alegem. A ne înfrumuseța corpul este mai ușor decât credem, cu câteva trucuri simple, dar la îndemână:

O piele limpede ca apa

Consumul a 6-8 pahare a câte 200 ml pe zi contribuie la obținerea unei pieli sănătoase și luminoase. Consumul apei pe parcursul zilei ajută la menținerea echilibrului dintre fluidele din organism și ajută la hidratarea pielii. De asemenea, hidratarea joacă un rol important în menținerea echilibrului dintre uleiurile secretate de piele, eliminând posibilitatea apariției punctelor negre sau a coșurilor.

Apa – cel mai ieftin tratament anti-aging

Uscarea tenului și apariția ridurilor sunt cele mai evidente semne ale deshidratării organismului. Hidratarea permite celulelor pielii să elimine toxinele acumulate, evitând apariția petelor sau a depigmentării pielii. O piele care formează riduri devine mai femă atunci când este hidratat sistemul circulator, asigurându-se nutriția colagenului și mușchilor.

Bea mai multă apă pentru a uita de cearcăne

S-a constatat că cearcănele, cele care ne schimbă de multe ori expresia feței, sunt datorate deshidratării – organismul nu beneficiază de suficientă apă pentru a transporta toxinele în exteriorul celulelor, cauzând înnegrirea zonelor de sub ochi. Este recomandat să ne hidratăm cu minimum 2,5 l de apă pe zi pentru a diminua cearcănele, însă va fi nevoie să consumăm acestă cantitate de apă în mod riguros o perioadă foarte întelungată pentru a cauza dispariția totală a cearcănelor.

Apă caldă sau apă rece?

Pentru spălarea tenului, se recomandă utilizarea apei călduțe datorită proprietății acesteia de a deschide porii. Porii deschiși permit tenului să absoarbă cu o mai mare ușurință substanțele nutritive ale produselor cosmetice pentru îngrijirea tenului, maximizând efectele acestor produse. Cu toate acestea, înainte de a păși pe străzile poluate ale orașului, este indicat să stimulăm închiderea porilor tenului. Pentru aceasta, majoritatea femeilor folosesc un ,,toner” (loțiune tonică), însă puține femei știu că exact același efect poate fi obținut prin simpla spălare a feței cu apă rece. Singura diferența este că apa este un lichid natural, lipsit de chimicale și … gratis.

Apă foarte caldă sau apă foarte rece?

Spălarea cu apă foarte caldă (chiar fierbinte) dăunează pielii, în timp ce spălarea cu apă foarte rece nu are efecte negative notabile asupra pielii. Dimpotrivă, apa rece lasă pielea proaspătă și îi conferă un aspect catifelat, stimulând circulația. Apa foarte caldă usucă tenul, așadar este important să nu vă spălați pe față cu apă foarte caldă în cazul în care aveți un ten gras, ci să utilizați apă călduță la prima spălare și apă rece la a doua.

Apa însemnă transformare … chiar și în make-up

Utilizarea apei poate schimba rutina noastră de machiaj, dublând sau triplând întrebuințarea produselor de machiaj. Pare incredibil, dar apa poate genera numeroase trucuri pentru persoanele care nu se tem să fie ingenioase în timpul liber.

Eyeliner?
Orice fard de pleoape sau pudră colorată poate fi transformată într-un eyeliner cu câteva picături de apă. Aplică o cantitate mai mare de fard de pleoape pe dosul mâinii și adaugă câteva picături de apă. Amestecă până când fardul capătă o consistență asemănătoare cu cea a unei paste. Atenție însă să nu adăugați prea multă apă!

Intensifică nuanța fardului instant
Alege fardul de pleoape sau blush-ul preferat și spreiză o singură dată fardul folosing o sticluță cu spray. Pensula se presează ușor pe fard, fără a freca și fără a mișca cu presiune pensula de machiaj. Ideea este ca fardul ușor umezit să se lipsească de pensulă. Tot secretul acestui truc constă în a nu spreia fardul de mai multe ori consecutiv.

Apa joacă un rol deosebit de important în înfrumusețare, fiind un lichid natural, prietenos cu pielea și cu tenul nostru. Hidratarea corespunzătoare ajută la crearea condițiilor optime pentru desfășurarea funcțiilor organismului, menținând sănătatea întregului corp. Dacă ne dorim cu adevărat ca pielea noastră să fie sănătoasă și fermă ,,până la celulă”, trebuie să înțelegem că metodele naturale sunt cea mai bună opțiune pentru organism, însă rezultatele acestora se pot vedea numai în timp, necesitând multă răbdare și perseverență. În timp ce promisiunile produselor cosmetice de actualitate pentru piele sunt discutabile, promisiuniea hidratării de a menține pielea sănătoasă și tânără rămâne incontestabilă.

Nu mai puțin de două treimi din corpul uman este compus din apă. În cadrul organismului, apa îndeplinește multiple roluri: menține pielea sănătoasă, contribuind la eliminarea toxinelor, facilitează digestia, ajută la termoreglarea organismului, lubrifiază articulația, ochii și multe altele. Cantitatea de apă din corpul nostru nu este constantă – de multe ori pierdem apă fără să o înlocuim prin hidratare, cauzând astfel disfuncții la nivelul organismului.

Pierderea de 1% – 2% din cantitatea totală de apă de la nivelul corpului este suficentă pentru a declanșa senzația de sete. Acestă senzație indică cel mai evident faptul că lichidele pierdute de la nivelul organismului trebuie înlocuite cât mai curând posibil. Deshidratarea are loc atunci când corpul pierde prea multă apă, fără ca noi să înlocuim cantitatea de apă pierdută. Deshidratarea provoacă disfuncții organismului și destabilizează echilibrul dintre zaharurile și sărurile din corp.

Deshidratarea poate fi de mai multe feluri, de la deshidratare ușoară până la deshidratare severă. Deshidratarea ușoară este comună pentru toți oamenii și apare zilnic datorită activităților fizice pe care le desfășurăm, datorită transpirației sau urinării, fiind ușor de tratat. Cu toate acestea, atingerea unui grad extrem de deshidratare ne poate pune în pericol viața, necesitând prezentarea de urgență la medic.

Simptomele deshidratării

Deshidratare ușoară spre moderată	Deshidratare severă
uscare gurii (xerostomia)	sete extremă
stare de somnolență și dureri de cap	iritabilitate și confuzie
piele uscată	piele uscată care nu revine la loc după ce o pițigi
constipare	presiune arterială scăzută sau hipertensiune arterială
cantiate mică de urină	cantitate foarte mică de urină sau chiar deloc, urină foarte închisă la culoare
crampe musculare	hiperventilație

Indiferent dacă este vorba despre o deshidratare ușoară, moderată sau severă, organismul cere înlocuirea imediată a cantității de lichide pierdute. Deshidratarea cronică este rezultatul în timp al neînlocuirii lichidelor pierdute, putând avea urmări extrem de grave: pietre la rinichi, colesterol, constipare, leziuni ale ficatului sau ale articulațiilor etc. Dacă deshidratarea puternică pe care o simțiți este însoțită de diaree,vărsături și febră mai mult de 24 de ore, adresați-vă de urgență medicului.

Cauzele instalării deshidratării sunt multiple, putând fi vorba de cauze obișnuite precum activitatea fizică de rutină, o activitate fizică mai solicitantă, alimentație bogată în carbohidrați sau de cauze speciale precum diaree, vărsături, transpirație, diabet sau urinare frecventă. În timp ce cauzele pierderii apei prin transpirație, vărsături și urinare frecventă sunt de la sine înțelese, diareea provoacă deshidratare prin retenția apei din alimentele pe care le mâncăm, iar suferinzii de diabet pierd o cantitate însemnată de apă din organism datorită medicației diuretice care le este prescrisă de cele mai multe ori.

Din moment ce deshidratarea este o afecțiune comună, este important să ne preocupăm de hidratarea organismului nostru ori de câte ori constatăm simptomele frecvente ale deshidratării – uscarea gurii, dureri de cap, starea de oboseală și somnolență. Cantitatea de apă de care avem nevoie în fiecare zi nu se poate calcula cu exactitate, 2 litri de apă pe zi fiind considerată cantitatea minimă necesară pentru organism. O regulă bună pentru a monitoriza gradul nostru de hidratare este să urmărim culoarea urinii – culoarea galben deschis spre transparent indică o bună hidratare, în timp ce o culoare închisă indică deshidratarea moderată sau chiar severă a organismului.

Hidratarea organismului este o activitate deosebit de importantă pentru menținerea sănătății întrucât înlocuiește cantitatea de apă pierdută cu o nouă cantitate de apă administrată. Pentru a ne asigura că administrăm organismului o cantitate de apă satisfăcătoare este recomandat să purtăm mereu la noi o sticlă de apă, preferabil cu apă filtrată, atunci când suntem în afara locuinței sau în timpul oricărei activități fizice, acordând o atenție deosebită eventualelor simptome alarmante – diaree, vărsături, urinări frecvente sau transpirație în exces.

Apa este viață” este zicala pe care cu toții o cunoaștem, însă căruia doar puțini îi conștientizăm adevărul. Orice prepper (persoană care se pregătește pentru eventualitatea unui dezastru de orice fel) cunoaște că apa reprezintă primul considerent în planificarea unei strategii de supraviețuire în fața dezastrelor. Organismul uman nu poate supraviețui mai mult de 3 zile fără apă, așa că o rezervă de apă potabilă la îndemână este vitală în situațiile în care rezervele naturale nu conțin apă potabilă.

Ce se întamplă însă când rezervele de apă potabilă se epuizează? Sau din contră, când dispunem de rezerve de apă potabilă însă nu le mai putem căra, fiind nevoiți să înaintăm? În ambele cazuri, problema care se ivește nu reprezintă neapărat găsirea unei surse de apă, ci găsirea apei curate și sigure pentru consum. Dacă sursele de apă disponibile nu conțin apă potabilă, există mai multe metode prin care apa poate fi purificată: prin metode chimice, prin fierbere sau prin filtrare.

Metoda tratării cimice sau a fierberii apei nu are capacitatea de a elimina sedimentele sau alte particule din apă și nici de a ameliora gustul apei. Mai mult, în eventualitatea rătăcirii într-o pădure, de multe ori nu dispunem de compuși chimici pentru purificarea apei, cum ar fi tinctura de iod. Așadar, improvizarea unui sistem simplu de filtrare a apei din materiale uzuale care se găsesc, în general, pretutindeni sau pur și simplu fierberea apei reprezintă de multe ori cea mai bună soluție.

Metoda purificării apei prin fierbere reprezintă o soluție viabilă în cazul rătăcirii în pădure. În ciuda faptului că fierberea apei nu ameliorează apa din punct de vedere fizic, această metodă reprezintă cea mai sigură cale de a purifica apa de bacterii și microbi. Dacă ai posibilitatea de a face foc, vei mai avea nevoie doar de un recipient neinflamabil in care să fierbi apa timp de 20 de minute pentru a distruge toate bacteriile și microbii. În cazul în care nu dispui de un astfel de recipient, alternativa o constituie fierberea apei cu ajutorul pietrelor: pune pe foc câteva pietre, lasă-le până când se încălzesc și adaugă-le în recipientul în care ții apa. Repetă operațiunea adăugând, pe rând, atâtea pietre câte sunt necesare pentru ca apa să atingă punctul de fierbere și pentru a menține fierberea timp de 20 de minute.

Improvizarea unui sistem simplu de filtrare a apei din materiale uzuale

Realizarea unui sistem simplu de filtrare a apei este o operațiune ușoară întrucât necesită materiale care se găsesc cu ușurință peste tot. Pentru început, vei avea nevoie de un cilindru care să constituie corpul sistemului de filtrare. Cilindrul se poate improviza din sticle de plastic care, din nefericire, sunt omniprezente pe toată suprafața pădurilor. Taie fundul sticlei de plastic și întoarce sticla cu gura în jos, adăugând, pe rând, următoarele straturi:

Stratul 1 – Adaugă o bucată de material textil curat la baza filtrului. Materialul textil se poate înlocui cu iarbă uscată sau pietriș.

Stratul 2 – Adaugă un strat de câțiva centimetri de cărbune. Cărbunele se poate obține în urma realizării unui foc sau se poate culege de la un foc făcut mai demult de altcineva. Acest strat este cel mai important strat al sistemului de filtrare întrucât reține impuritățile și ameliorează gustul apei. Cu toate acestea, este important de reținut că acest strat nu are capacitatea de a reține posibili microbi și bacterii existente în apă.

Stratul 3 – Adaugă un strat de nisip peste stratul de cărbune. Este de preferat să separi cele două straturi cu o bucată de material textil.

Stratul 4 – Adaugă un strat de pietriș peste stratul de nisip. Și în acest caz este de preferat să separi cele două straturi cu o bucată de material textil.

Dacă apei îi ia mult timp să parcurgă sistemul de filtrare nou realizat, înseamnă ca sistemul a fost construit corect. Din contră, dacă apa trece într-un timp foarte scurt prin sistemul de filtrare înseamnă straturile folosite nu sunt suficient de groase sau nu au fost așezate compact.

Improvizarea unui sistem simplu de filtare a apei și fierberea apei constituie soluțiile cele mai la îndemână pentru purifciarea apei în situațiile extreme precum rătăcirea în pădure. Folosirea unui sistem improvizat în vederea purificării apei ajută la reținerea impurităților din apă și la ameliorarea gustului acesteia, însă nu are capacitatea de a reține organismele microbiene și bacteriene care pot exista în apă (fiind vorba doar de o filtrare fizică a apei). Așadar, utilizarea sistemului de filtrare improvizat pentru purificarea apei trebuie succedat de fierberea apei în vederea obținerii unei ape cât mai sigure pentru consum. Utilizarea numai uneia dintre cele două metode trebuie privită ca o ultimă măsură în absența altor posibilități de tratare a apei.

Este cunoscut că România este o ţară bogată în resurse minerale, printre care se numără şi izvoarele de apă minerală. Acestea se caracterizează prin compoziţia lor constantă fizică şi chimică, fiind protejate geologic şi fizic datorită efectului lor terapeutic. Având acces la izvoarele de apă minerală, ne îndreptățește oare să le utilizăm liber după cum considerăm noi că ne-ar fi benefice? Nicidecum.
Aşa după cum o plantă poate fi vindecătoare sau toxică, exact aşa se întămplă şi în cazul apei minerale.

Organismul uman este alcătuit în aşa fel încât în componența sa se regăsesc toate elementele chimice necesare funcţionării sale. În mod normal, un om perfect sănătos nu ar avea niciodată nevoie de un surplus mineral. Din nefericire, cazurile în care întâlnim persoane perfect sănătoase sunt extraordinar de rare datorită condițiilor de viață și a factorilor exteriori din ce în ce mai nefavorabili. Din cauza alimentaţiei necorespunzătoare, a stresului din ce în ce mai mare, a tratamentelor medicamentoase succesive etc. omenirea a ajuns să fie din ce în ce mai bolnavă.

Unul dintre principalele motive care cauzează îmbolnăvirea progresivă a populației este dezechilibrul alimentar, la baza căruia stă în pr dezechilibrul mineral din organism. Carența de minerale a organismului poate provoca boli cu o simptomatologie gravă, cel mai de îndemână exemplu fiind lipsa de fier sau de iod – fiindu-ne cunoscute tuturor – dar şi alte boli mai puţin cunoscute, cum ar fi de exemplu lipsa de zinc sau de litiu.

Apa minerală ca sursă de vindecare

Omul primitiv a constatat cu mirare că prin consumarea unor ape din izvoarele minerale s-a vindecat de anumite boli, iar spălăndu-se cu ele, a scăpat de altele. Fiecare izvor natural de apă minerală are propria sa poveste – cum și ce a determinat folosirea lor de către localnici, iar după aceea de alți oameni care au auzit de beneficiile apei minerale de izvor.

La sfărşitul secolului al XVIII-lea, inclusiv unii dintre medicii renumiţi ai Europei au început să folosească treptat apele minerale ca tratament de bază. În secolul următor, s-a ajuns ca în cele mai mari oraşe europene precum Paris sau Viena, să se organizeze ,,Festivalul apelor minerale de masă”, la care apele izvoarelor din Transilvania luau într-un an premiul I. În aceeași perioadă, pe teriotoriul actualei Românii a început dezvoltarea centrelor de tratament balnear, expoatându-se potențialul izvoarelor sulfuroase. Însăşi regina Austriei a făcut vizite dese la Herculane, unde peste ruinele băilor romane de odinioară, a fost construit un centru de tratament de nivel european.

Ceea ce transformă apa minerală într-o sursă de boală

În zilele noastre, milioane de bolnavi îşi caută vindecarea apelând la proprietățile apelor minerale care ameliorează sau vindecă anumite afecţiuni. În această idee, există oameni care ajung să-și facă mai mult rău în loc de a-și face bine, uitând de importanța sfatului şi îndrumării medicale prin consumarea excesivă a apei minerale. ,,Auto-tratamentele” lipsite de judecată se pot solda cu instalarea unui surplus de minerale în organism cu urmări grave asupra sănătății: formarea calculilor renali, a litiazei biliare, tensiune arterială ridicată etc.

Majoritatea considerăm inofensivă o cană, două, trei de apă minerală pe zi, însă efectul nociv al consumului constant de apă minerală nu poate fi combătut. Pe termen scurt însă, este important să nu uităm de persoanele cu alergie gravă la metale grele – o singură cană de apă minerală cu un conținut mare de fier sau cupru ar putea declanșa socul anafilactic, care în lipsa unui tratament urgent poate induce moartea.

Dar sunt şi alte aspecte legate de consumarea apei minerale care dau de gândit. De exemplu, s-a constatat că în zonele cu izvoare minerale puternice unde se bea multă apă minerală, mortalitatea în rândul localnicilor cauzată de cancer la stomac este mult mai mare comparativ cu alte localităţi. Această realitate nefericită se datorează consumului mare și constant de apă minerală.

Un alt aspect problematic legat de apele minerale este depozitarea acestor ape. Majoritatea medicilor sunt de părere că apele minerale trebuie consumate pe loc direct din izvor, iar în cazul transportului este foarte importantă menținerea constantă a temperaturii de transport. Chiar şi la ambalarea în flacoane plastice , expunerea la soare poate fi periculoasă datorită contactul dintre sedimentele chimice și materialul plastic, rezultând substanţe cancerigene.

Apa minerală de izvor însumează numeroase proprietăți cu acțiune benefică asupra organismului. Cauza alarmării populației în ceea ce privește potențialul pericol pe care apa minerală îl prezintă este consumul în exces al apei minerale, și nu consumul în sine al acesteia. Pentru a ne menține sănătoși, organismul nostru are nevoie în primul rând de un echilibru nutrițional care pe cât este de indispensabil, pe atât este de greu de atins și, pe urmă, menținut. Ca în orice aspect al vieții noastre toate, prudența, cumpătarea și echilibrul ne feresc de îmbolnăvire!

Ne este tuturor cunoscut faptul că majoritatea apei de pe planeta noastră este sărată, aşa încât nu ducem lipsă de această resursă. În unele zone ale lumii, cea mai importantă îndeletnicire a localnicilor este chiar valorificarea apei sărate prin diverse modalități de extragere a sării din apa oceanelor, a lacurilor sau din alte surse. Mai mult, în apele oceanelor trăiesc diverse specii de pești ca o altă resursă a apelor sărate care stau la dispoziţia omenirii ca hrană foarte sănătoasă şi ieftină.

Apa sărată însă nu se găseşte numai în oceane sau lacuri, ci şi în cele mai interesante locuri precum ghețarii de apă dulce. Un loc cu adevărat unic din lume este gheţarul Taylor din Antarctica, care depozitează apă sărată la o adîncime de cca 400 m care tâșnește printr-o fisură la suprafaţă cu o viteză mare și prezintă în plus un colorit interesant datorită fierului, asemanându-se cu o cascadă sângerie. Ghețarul Taylor este considerat o adevărată ,,capsulă a timpului” din cauză că însumează cca 5 milioane de ani vechime.

Cel mai mare lac sărat din lume este Lacul Marea Moartă de pe teritoriul Israelului si Iordaniei. Apa acestuia conţine cea mai mare cantitate de sare dintre apele Terrei, având o concentraţie de cca 33% adică de cca 10 ori mai mare decât orice ocean din lume. O caracteristică unică a acestui lac este faptul că se află cu cca 400 m sub nivelul oceanelor. Apa sărată şi nămolul Lacului Marea Moartă sunt deosebit de benefice în tratarea unor boli de piele greu vindecabile.

Un alt lac sărat interesant este Marele Lac Sărat din America de Nord, statul Utah, ce se întinde pe o suprafaţă de cca 2.600 km² şi o adâncime ce nu depășește 9 m. Apa acestui lac are o salinitate de cca 11-28 % şi se caracterizează prin faptul că apa se aseamănă atât de mult cu plasma sanguină încăt în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost utilizată ca perfuzie pentru soldații răniți ai flotei americane.

Nici ţara noastră nu este lipsită de lacuri sărate – lacul Ursu din Sovata, lacul Techirghiol, sau Lacul Sărat din Brăila sunt utilizate ca centre de tartament pentru boli articulare şi reumatice. Pe lângă cele menționate, pe teritoriul României se numără și lacuri mai mici, formate în general prin surparea intrării unor mine de sare, cum este cazul lacurilor din Turda.

Apa sărată a fost folosită de oameni ca leac din cele mai vechi timpuri. În cazul afecţiunilor reumatice sau a fracturilor de oase, apa sărată se poate folosi pentru uz extern, având efect recuperator. În astfel de cazuri, cel mai indicat este folosirea saramurii naturale, dar în lipsa acesteia, se poate prepara o astfel de apă de baie prin adăugarea unei linguri de sare la un litru de apă pentru o baie potrivită. Atenţie însă la temperatura apei de baie pregătită – trebuie să fie strict cuprinsă între 37-38°C şi nicidecum mai mult! Pentru cele mai bune rezultate, tratamentul începe cu o baie de 5 minute, după care, treptat, se va ajunge la băi de maximum 10 minute, numărul optim de băi fiind de 10-12 și nu mai mult.

 

 

Viaţa așa cum o ştim, nu poate exista fără apă. Oamenii, alături de fauna şi flora terestră au nevoie de apă – componenta de bază a tuturor organismelor vii, aflată intracelular și extracelular în cadrul organismelor.

Procentul de apă din cadrul organismelor vii variază în funcție de specie.
Speciile nevertebrate au în componeță mai multă apă decât speciile vertebrate datorită faptului că în cazul speciilor vertebrate, scheletul ocupă o mare parte a organismului și este sărac în apă.

Pentru fiecare clasă de organisme există organisme specifice care conțin cea mai mare cantitate de apă în cadrul clasei respective. În cazul nevertebratelor, organismele inferioare din oceane (moluște, antropode, viermi, larve etc.) sunt alcătuite din mai mult de 90% de apă. În cadrul regnului vegetal, este bine-cunoscut faptul că familia botanică Cucurbitaceae deține supremația în ceea ce privește conținutul de apă prezent în organismul vegetal. Pepenele verde (Citrullus lanatus) conține mai mult de 93% apă, urmat de alte specii ale familiei Cucurbitaceae precum pepenele galben, castravetele, dovlecelul etc.

În cazul organismului uman, conținutul de apă al acestuia variază în funcție de vârstă.

În primele zile de viață, embrionul uman conține 90% apă. La naștere, cantitatea de apă din cadrul organismului scade la 70%, iar la vârsta de un an, ajunge la 65%. Odată cu înaintarea în vârstă, conținutul de apă al organismului uman continuă să scadă, dar se va menține între anumite limite: 66%-55%. La bâtrâneţe, organismul ajunge să aibă în jur de 50% apă.

Sexul influențează conținutul de apă al organismului.

La maturitate, bărbații ajung să aibă un conținut de 60% apă, în timp ce femeile ajung să aibă 55% apă. Femeile au un conținut de apă mai redus decât bărbații datorită masei musculare crescute la bărbați și dispunerea caracteristică a țesutului adipos la femei.

Apa este elementul care asigură schimbul permanent de substanțe între mediul extern și mediul intern al organismului prin intermediul unor reacții fizice, chimice și biochimice. În interiorul corpului uman, apa este repartizată diferit – intercelular (în interiorul celulelor) sau extracelular (în afara celulelor). Deşi suntem tentaţi să credem că cea mai mare cantitate de apă din corp se află în sânge, cel mai mare conținut de apă este, de fapt, stocat la nivelul creierului sub forma lichidului cefalorahidian (99% apă).